What’s up… ?
Au trecut vreo doua saptamani deja, aproape ca uitasem… dar astazi, in timp ce imi faceam pregatirea psihica sa coc o prajitura in cuptorul meu cel cu aprindere automata (d-aia n-am chibrituri pe langa aragaz, intelegi acum?? nu mai rascoli bucataria !!) se iteste pe desktop o ferastuica in care imi scria Iana, entuziasta ca o gazela, in scris ca si in persoana. Dragostea ii da aripi, cu toate ca iubitul ei mi-a zis ca i-a crescut un corn in frunte… ce-i drept, el s-a exprimat putin altfel, mai exact ca debordeaza de o exuberanta care face copiii fericiti, ca un inorog, care e o stare foarte frumoasa… asta pe mine m-a facut sa imi amintesc de saptamana in care Teo a folosit in exces de exces cuvintele “inexorabil”, “mirobolant” si inca unul care-mi scapa.
Sa revin. In sfarsit Iana a scos pozele pe care le-a facut cu aparatul ei cel smecher (pe film, care fura lumina din becuri si face rotocoale haioase cu ea) in seara in care i-am cunoscut pe ea si pe Alex ca pe un cuplu. Atunci chiar m-am convins ca lumea e mica si m-am distrat de minune. Am ras copios cu prietenii dragi de la ‘work’ in acelasi cadru cu prietenele dragi cu care am impartit unele dintre cele mai frumoase momente, momente pe care le-am depanat si atunci cu drag… nu, nu la gura sobei, ci la un pahar de white russian. Ca tot veni vorba, dubios white russian-ul ala, ca m-a scos datoare cu niste pizza (…veche de vreo 6 ani; datoria, nu pizza) si ne-a facut sa mai punem niste pariuri pe termen lung.
Rasete si ‘hugs and kisses’ , da mai bine iaca neshte poze iesite din comun - la propriu - cu acesti prieteni deosebiti si cu un deosebit de smintit simt al umorului…
