Archive
Her mother’s daughter
Aranca creste, a facut acum cateva zile 3 luni si deja arata ceva din eleganta si atitudinea Ezanei. Este la fel de pretioasa, insa mult mai docila… sa vezi si sa nu crezi! Probabil dupa ce i-am crescut cu brio pe Alfie si pe Ezana, cineva acolo sus s-a gandit ca merit si eu un caine cuminte. Sper sa nu zic asta intr-un ceas rau, si diseara sa gasesc casa redecorata… ar fi prea haios. Pana una alta ma bucur de ea mica si dragalasa, cat o mai tine minunea, si ma topesc dupa ochii ei calzi si expresia ei deosebit de frumoasa. Nu, cand vine vorba de cainii mei nu sunt modesta, ii iubesc prea mult.
Ma amuz si imi vine sa o mananc cand vad cate din gesturile mama-sii a mostenit. De la aceeasi privire pisichera cand se alinta, pana la a ne atentionta cu labuta cand nu o bagam in seama… sa nu mai zic ca are exact aceleasi pozitii de odihna si somn, si cam aceeasi postura cand este in atentie… e fata mama-sii, ca sa vezi :).
Si cum nu se astepta nimeni sa scriu despre ea fara sa pun si poze, iaca niscaiva instantanee de la plimbarea cu unchiul Alfie prin gradina:
Marea ieseala
Am terminat socotelile cu vaccinuri si alte norme pentru sanatatea noastra, asa ca am mutat joaca outdoors.
O multime de mirosuri si stimuli noi… au fost cam intimidati, insa Aranca cel putin era tare curioasa unde pleca unchiul Alfie in fiecare zi, atat de curioasa incat a acceptat repede si lesa, si scarile, si liftul si tot ce vazuse pana atunci doar din brate… Cand a vazut ca ajungem la Pintea si primeste si el acelasi tratament, s-a inveselit brusc, tradand putin sadism chiar. Cine stie ce-i trecea ei prin cap. Ajunsi in parc a fost frenezie, au cunoscut oameni noi, alti catei… Aranca ar fi plecat acasa cu fiecare dintre ei, Pintea a fost in schimb caine credincios :)), dar parca tot impreuna se joaca mai bine.
Cam ce a iesit din prima lor experienta afara in cateva foto, bineinteles:)
Pintea, Aranca si Artan
Dupa o sesiune intensa de joaca si dominare cu schimb de locuri :P au lesinat amandoi puiutii in discutie, Aranca si Pintea… au lenevit si dormitacit cu drag si spor in pofida blitzului meu sacaitor. Sunt niste scumpici cu personalitate puternica, si se joaca cu o pofta de nestavilit.
Ce-a iesit in urma insistentelor mele cu blitzul vedeti mai jos:
Intre timp am primit poze si de la Simona cu micul Artan, care se bucura cam de urmatorul tratament:
Pui carpatin
Nu am mai revenit de mult cu un update despre pui nostri de carpatin, care acum au crescut si sunt unul si unul. Cand ma uit la ei cat de marisori s-au facut realizez cat de repede trece timpul. Au 7 saptamani si jumatate si mare parte din ei si-au gasit deja familii iubitoare care ii asteapta cu nerabdare pe ursuletii nostri pisicheri, sa le dea de furca. O sa imi fie tare dor sa am casa plina, si sa imi misune printre picioare “ce 7 magnifici”, cum i-am poreclit. A fost si este nebunie, dar daca ar fi sa o iau acum de la capat as face-o fara sa clipesc. Cand te pupa dragastos si se culcusesc la tine in brate, sau fug catre tine si se catara sa ii alinti si sa te joci cu ei dupa ce se trezesc din somn, nu mai conteaza noptile nedormite cu ei cand erau mici, nu mai conteaza de cate ori au varsat apa si s-au balacit in ea si au trebuit uscati, nu mai conteaza curatatul continuu in urma lor. Cand vin toti la strigare si se catara pe mine dand din coditele vesele, cand se alearga prin casa si se joaca, impiedicati dar hotarati - asta e tot ce ramane… asta si putinele fotografii pe care am apucat sa le fac. Da… stiu, incep sa sufar de melancolia pasarii careia ii zboara puii din cuib… insa fiti pe pace, nu o sa ma apuc de triluri prea curand :) .
Ca tot veni vorba de fotografii, mai jos cateva facute la 6 saptamani cu cativa dintre ei…
Pui ciobanesc carpatin - 9 zile
Azi am implinit 9 zile. Am mai crescut, suntem din ce in ce mai frumosi si mai comunicativi, papam cu pofta si exploram pe pipaite tarcul.
Pui ciobanesc carpatin
Aseara a venit momentul mult asteptat, in care am cunoscut cele 7 minuni frumoase… nu, nu vorbesc de cele 7 minuni ale lumii, ci de cei 7 pui de carpatin ai Ezanei. Sunt 7 codite vesele si sugacioase, 3 masculi si 4 femele, toti grasani si vioi. Ezana se simte si ea bine, si isi dadaceste puii cu mare grija.
Acestea fiind spuse, faceti cunostinta cu puii nostri de ciobanesc carpatin :
Ciobanesc Corb - expo de club
Ciobanesc Romanesc Corb - Expozitie de club
Duminica, 25 aprilie, a avut loc in Brasov expozitia de club dedicata ciobanescului romanesc corb. Au fost peste 60 de caini inscrisi si am avut bucuria de a-i fotografia si de a interactiona cu fiecare din exemplarele prezente. Organizare buna, vreme frumoasa si companie placuta… o expozitie de club reusita.
Cateva din figurile prezente in fotografiile de mai jos….
Faceti poza cu maimuta …
Sedinta foto cu zanele… Alfie a preferat sa se joace cu toata lumea care il baga in seama, si a cam somat la poze.
Ezana, Alfie & friends
Sambata a fost o zi superba in Sinaia asa ca am facut o plimbare cu gasca, prilej numai bun pentru Ezana sa cunoasca tot familionul indeaproape si sa se imprieteneasca cu fetele. Andra si Ioana au fost efectiv topite dupa ea dar si dupa Alfie, cu care s-au pus pe joaca inca din prima clipa. Nu are rost sa mai povestesc cat de prietenoasa si docila a fost Ezana cu fetitele.. mai bine postez cateva fotografii sa va convingeti.
Zapada de iepuras
“Stapanii nostri ne-au facut cadou de Paste ZAPADA!
Sa fim sinceri, noi ne asteptam la un iepuras, pentru ca toata lumea vorbea de ceva iepuras… ne-am interesat, se spune ca e foarte gustos si abia asteptam, insa cred ca nu au mai gasit sau a fugit urecheatul, caci din auzite este foarte rapid… dar nu-i nimic, surpriza facuta ne-a bucurat si mai tare; nici nu banuiam noi ce ne asteapta …
Ai nostri ne-au bagat intai intr-o cusca mai marisoara si cu ferestre de jur imprejur (telecabina) unde au intrat si ei si multi alti oameni pe care nu ii stiam… toti se uitau la noi, si am adulmecat multe reactii, de la admiratie pana la frica… noi am stat cuminti, si am asteptat sa se obisnuiasca cu prezenta noastra. S-a balanganit casuta cu ferestre o vreme si toti oamenii zumzaiau; se lipeau toti de geamuri, scotand zgomote de uimire de cate ori seful custii spunea “capra de munte” (ce-o fi aia? o fi de mancare? o semana la gust cu zgarciurile alea de acum doua saptamani?) si ridica degetul lui noduros catre una din ferestre. Read more…






























































































































