Corina Szasz

Eu despre, zic! hazlii

….. and like to complain about our pets!!!

1. The dogs live here, YOU DON’T !

2. If you don’t want dog hair on your clothes, stay off the furniture… that’s why they call it ‘fur’-niture !

3. I like my dogs a lot better than I like most people !

4. To you they are dogs, to me they are my babies…  who just happen to be short, hairy, and walk on all fours.

5. In some ways they are easier to care for than kids. They eat less, don’t ask for money all the time, are easier to train, usually come when called, don’t drive the gas out of your car, don’t hang out with drug using friends, don’t smoke or drink, don’t worry about buying the latest fashions, don’t wear your clothes, and don’t need a gazillion dollars for college.

Eu despre, zic!, In 4 labe

Gotta luv Chris Rock, and gotta luv rap music :)))) !

Artistul zilei, Eu despre, zic! muzica, rap, stand up comedy

De ce e lumea mai trista iarna asta?

O fi vremea asta care ne chinuie de atata timp? Oare nu fiecare dintre noi si-a dorit o iarna “ca pe vremuri”? Si eu mi-am dorit o iarna ca pe vremea copilariei mele, cu zapada abundenta care sa imbrace tot ce vezi cu ochii in alb. Dar iarna asta mi-a placut in primele zile de zapada… dupa care a devenit doar anevoioasa. Albul din oras este mocirliu si foarte alunecos, nu este pufos si nici nu scartaie sub ghete ca pe ulita bunicilor. Albul de aici ne face sa ne simtim izolati, sa avem scuza sa ne neglijam prietenii sau familia si sa ne cufundam intr-o asteptare plicticoasa si resemnata pentru vremuri mai bune, inloc sa traim vremurile de acum asa cum sunt ele.

Poate suntem noi obisnuiti cu un ritm foarte alert, cu socializare mai intensa si cu mai multa lumina, iar acum ne simtim incetiniti si rupti de agitatia care ne mentinea pe linia de plutire si care ne facea sa simtim ca si noi contam… ca avem ceva de oferit pentru alt ins care si el oferea ceva altcuiva si tot asa, ca intr-un cerc vicios care acum are legaturile inghetate, neunse de la primii fulgi incoace!

Asta e iarna de recesiune… Cand fiecare isi cunoaste fundul sacului altfel decat pana acum …
Iarna de recesiune ne inchide usile, ne scuza delasarea si nemultumirile pe care le resimtim mai abitir decat inainte… devenim rigizi si nelinistiti…

Am vrea sa spunem o vorba buna, pentru ca si noi avem nevoie de ea la randul nostru, dar de multe ori suntem prea incruntati ca sa o spunem asa cum trebuie; ne scuza insa grijile.

Tindem sa ne simtim neglijati si neintelesi, sa fim neincrezatori, fara sa realizam ca e iarna si e criza pentru toti… ne afecteaza altfel pe fiecare dar cu siguranta ne afecteaza pe toti.

Eu astept cu infrigurare primavara, sa fie mai mult soare, mai multe zambete si mai mult optimism.
Acum ploua …

Eu despre, zic! iarna

Au trecut vreo doua saptamani deja, aproape ca uitasem… dar astazi, in timp ce imi faceam pregatirea psihica sa coc o prajitura in cuptorul meu cel cu aprindere automata (d-aia n-am chibrituri pe langa aragaz, intelegi acum?? nu mai rascoli bucataria !!) se iteste pe desktop o ferastuica in care imi scria Iana, entuziasta ca o gazela, in scris ca si in persoana. Dragostea ii da aripi, cu toate ca iubitul ei mi-a zis ca i-a crescut un corn in frunte… ce-i drept, el s-a exprimat putin altfel, mai exact ca debordeaza de o exuberanta care face copiii fericiti, ca un inorog, care e o stare foarte frumoasa… asta pe mine m-a facut sa imi amintesc de saptamana in care Teo a folosit in exces de exces cuvintele “inexorabil”, “mirobolant” si inca unul care-mi scapa.

Sa revin. In sfarsit Iana a scos pozele pe care le-a facut cu aparatul ei cel smecher (pe film, care fura lumina din becuri si face rotocoale haioase cu ea) in seara in care i-am cunoscut pe ea si pe Alex ca pe un cuplu. Atunci chiar m-am convins ca lumea e mica si m-am distrat de minune. Am ras copios cu prietenii dragi de la ‘work’ in acelasi cadru cu prietenele dragi cu care am impartit unele dintre cele mai frumoase momente, momente pe care le-am depanat si atunci cu drag… nu, nu la gura sobei, ci la un pahar de white russian. Ca tot veni vorba, dubios white russian-ul ala, ca m-a scos datoare cu niste pizza (…veche de vreo 6 ani; datoria, nu pizza) si ne-a facut sa mai punem niste pariuri pe termen lung.

Rasete si ‘hugs and kisses’ , da mai bine iaca neshte poze iesite din comun - la propriu - cu acesti prieteni deosebiti si cu un deosebit de smintit simt al umorului…

Read more…

Eu despre, zic!, Zanele si barbatii adevarati colegi, prieteni

Dupa ce am conpletatat un quiz stupizel din lipsa de activitati mai intelectuale, am aflat ca cei dragi vor sa ma manance… se pare ca exista exact 36% sanse ca ei sa planuiasca chiar in acest moment sa ma manance preparata cu cantitati mari de condimente… o fi de bine, o fi de rau, nu stiu;

So…. EAT ME !

Eu despre, zic! quizuri

Am gasit scuza perfecta pentru a manca ciocolata in nestire fara a ma simi vinovata: MI-A SCAZUT GLICEMIA !!!! Asa ca de cate ori am chef de ceva dulce, imi disimulez mie insami o stare de moleseala si ma infig in ce gasesc mai repede cu continut crescut de ciocolata. Pe acelasi principiu, azi dimineata la ora 6 m-am ridicat in fund, am devorat jumatate de ciocolata cu lapte si alune pozitionata strategic pe marginea patului, dupa care m-am culcat la loc. Asta da viata !!! Sunt aproape sigura ca starea de moleseala se datora de data aceasta faptului ca efectiv dormeam, dar nu am vrut sa imi asum vreun risc, asa ca am actionat in consecinta. Nu de alta dar se stie ca atunci cand dormim, subconstientul ne transmite mesaje importante si dam dovada de grija deosebita fata de noi si cei din jur chiar si in somn…

… de exemplu acum cateva zile subconstientul m-a salvat de la sufocare in timp ce dormeam scufundata cu nasul in perna… alta data m-a facut sa simt ca bunica mea s-a speriat (si de ce) si sa o linistesc, chiar daca dormeam… in schimb, in urma cu multi ani mi-am speriat tatal ca il da mama afara din casa pentru ca a ajuns tarziu din delegatie, iar in urma cu si mai multi ani am incercat sa daram - prin lovituri puternice si repetate cu cotul - zidul imaginar care acoperea capul mamei mele, langa care dormeam atunci. Acum cateva luni, subconstientul prietenei mele i-a spus ca trebuie sa tina o palma deschisa deasupra fetei mele, ca sa dorm mai linistita probabil - efectul, in schimb, a fost sa il trezim pe Laur pe la 4 dimineata urland amandoua ca din gura de sarpe, stand in fund (noi ne-am prabusit amandoua in somn in cateva secunde… Laur nu stiu daca a mai dormit).

In concluzie, toti suntem pasibili de scaderi bruste de glicemie !

Eu despre, zic!, Ze weird side of me subconstient

La scurt timp dupa anularea Campionatului National al Ciobanestilor Romanesti, a fost comunicata acum doua zile si anularea Galei de Craciun a Ciobanestilor Romanesti.
Initial nu vroiam sa imi spun parerea… dar hai sa imi exercit si eu dreptul de exprimare, si voi fi cat pot de “cordiala”.

Am fost si sunt inimaginabil de dezamagita de cele doua anulari din acest sfarsit de an. Asteptam cu nerabdare sa aiba loc si Campionatul si Gala, si nu ptr ca vroiam sa imi mai promovez femela putin, este deja arhipromovata, nici pentru ca vroiam sa ma mai intalnesc cu toti crescatorii (crescatorii cu care colaborez si pot comunica sunt la un telefon distanta) - de ce sa ne intalnim? sa ne mai certam putin? sa ne mai aruncam in declaratii pompoase si acre, sa ne scuipam pe la spate unii pe altii? sa ne refacem munitia de atac pe forumuri pentru iarna?

Nu, nu din aceste motive regret cele doua evenimente anulate. Ci pentru ca, cu trecerea fiecarui an, mai ales acum in “copilaria” raselor romanesti (dpv FCI) mi s-ar fi parut firesc si necesar sa fie evidenta evolutia raselor pe care noi pretindem ca le iubim - sa nu intram acum in alte polemici expirate - ca si numar de exemplare prezente in expozitii si ca si numar de crescatori, sau proprietari interesati de acest “curent”… ceea ce sa imi fie cu iertare, dar in anul competitional 2009 NU S-A VAZUT !! Asa ca in naivitatea mea, am sperat ca in ciuda prezentei slabe in expozitiile acestui an, macar la aceste evenimente vor fi cat mai multi caini, cat mai multi crescatori, iar cluburile sa faca tot ce pot sa faciliteze si sa incurajeze participarea la aceste expozitii, si sa arate ca nu se bat degeaba cu pumnul in piept.
De ce ne da Ach-ul cu flit? De ce au cazut tocmai rasele romanesti in dizgratie, dpv competitional?

… dau eu cateva exemple, la repezeala:
- pentru ca unde cauti informatii despre rasele romanesti dai invariabil, nu peste divergente de opinii, ci peste scandaluri vulgare cu injurii pe care nu le auzi nici la usa cortului, atacand de la caini care nu mai sunt printre noi pana la familiile extinse ale tintelor.
- pentru ca tocmai acei foarte putini crescatori, sau grupuri de crescatori - buni sau rai, nu mai conteaza - care au facut eforturi substantiale (dpv financiar si nu numai) si constante pentru promovarea cr sunt in mod repetat tinta acestor injurii.
- pentru ca batem toba pe forumuri si ne ia gura pe dinainte la adresa crescatorilor, arbitrilor si ach-ului dar de exemplu la Arad, 2xCACIB (Cupa Transilvaniei si Open) romanestii au fost reprezentati doar de doua dintre cele patru rase, carpatin (4 femele, din care o baby) si mioritic (4 caini, dintre care la fel, un baby sau puppy, nu mai retin, sa-mi fie cu iertare)
- pentru ca la Bucuresti unde s-a luat foarte buna initiativa a unei parade a ciobanestilor romanesti, au “defilat” doar un corb, 3 carpatini, unu sau doi bucovina, si o idee mai multi mioritici … vorbim totusi de CACIB in capitala !!!!
- pentru ca multi dintre noi, in rarele ocazii in care mergem la expo, nu suntem inca in stare sa lucram cu cainii si sa ii prezentam corespunzator, facandu-ne de ras in ring.
- pentru ca se traieste cu impresia ca arbitrilor ar trebui sa le fie frica sa arbitreze asa cum vad ei rasele, ca apoi se umplu forumurile de nemultumiti care isi exercita plini de zel dreptul la exprimare la adresa acestora, si pentru ca mai nou am vazut ca se poarta manifestari democratice gen: i-a dat cac-ul celuilalt caine de la clasa (fiind doi deja is multi la noi), gata, nu mai calc la asta in ring niciodata, m-a nedreptatit de data asta, si voi protesta tot restul carierei lui.
- pentru ca nici in ziua de azi nu am fost in stare sa trecem peste fenomenul “Osiceanu”
- pentru ca pot sa numar pe degetele de la maini crescatorii/proprietari de ciobanesti romanesti (vorbind aici de 4 rase totusi) care anul asta au participat la mai mult de 5 expozitii din aproximativ 30 de CAC-uri si CACIB-uri, la care se adauga expozitiile de club.
- pentru ca multi dintre noi suntem “celebri” pentru activitatile de pe forum, nestiind nimeni cum aratam in realitate, ce caini avem, iar rezultate competitionale sunt mirobolante si lipsesc cu desavarsire.
- pentru ca ne plangem ca nu avem loc in expozitii de X sau Y, dar tacem malc dupa expozitiile in care X si Y nu au participat pentru ca nu mai avem ce motiv ptr neparticipare sa invocam si pe cine sa injuram.
- pentru ca inainte de campionatul de la nemtisor multi dintre noi au spus de la inceput ca nu participa la expozitie, dar si-au frecat sarcastic mainile cu gandul la refularile din cadrul simpozionului si au declarat asta fatis, atmosfera creata in jurul evenimentul fiind din start una tensionata.
- pentru ca dupa fiecare expozitie, nu zice nimeni felicitari castigatorilor, in schimb pietre sunt aruncate fara jena; nu am vazut de trei ani, de cand a inceput sa ma intereseze ciobanescul carpatin, arbitraj necomentat si neinsotit de certuri si atacuri.
- pentru ca, fara suparare, multi dintre noi chiar suntem ciobani, si atunci cand nu intelegem decizia arbitrului nu stim sa provocam o discutie decenta, si aruncam cu injurii de pe marginea ringului (cei mai curajosi) respectiv pe forumuri, unde le-am acordat onoarea de a avea subiecte dedicate… nu am fost in stare sa invatam ca TONUL FACE MUZICA !!! si ne permitem sa injuram un om care a ajuns in fata noastra in ring dupa ani de munca si dedicare, care sta cate o zi intreaga in picioare sa ne luam noi drept de monta si calificative la caini…
- pentru ca, trecand dincolo de gardurile noastre si cainii din curte, mergand la cateva expozitii pe an, consideram ca facem deja mult prea multe pentru rasa pe care o crestem si ne permitem sa emitem pretentii si injurii la adresa asociatiilor si cluburilor, arbitrilor si nu in ultimul rand a crescatorilor care fac mai mult… cu siguranta au interese secundare si sunt niste nenorociti oportunisti, care trebuie blamati, nicidecum sustinuti !!!
- urmeaza Top Ten-ul la Arad… hai sa vedem cati ciobanesti romanesti si ai cator crescatori vor participa… este tara noastra, tara ciobanestilor romanesti, ma astept sa vad cat mai multi, nu? NU… pentru ca stiu mai bine de atat… in schimb ma astept la noi schimburi de replici in stilul deja mult prea caracteristic.

Atunci va intreb si eu pe voi, cei de la capatul leselor ciobanestilor romanesti, crescatori sau proprietari, DE CE meritam Campionat? DE CE meritam Gala? Daca ar fi sa merg maine la Ach, sa vorbesc cu cei de acolo despre aceste evenimente si anularea lor, CE sa le spun? CE argumene de netagaduit in favoarea noastra pot aduce? Ca platim cotizatiile? Sa arunc in carca Ach-ului efortul pe care il fac eu sa imi hranesc cainii, si ca astept mai multa apreciere din partea lor pentru asta? …. sa fim seriosi !

Initial, pe fondul dezamagirii, am acuzat si eu Ach-ul de rea-vointa fata de cr, am invocat carnuri, morti si raniti… dupa care am vazut discutiile deschise pe marginea anularilor si brusc mi-am adus aminte cine suntem noi, crescatorii de cr. Organizarea unor astfel de evenimente fara “varsare de sange” a devenit una dintre cele mai mari provocari ale chinologiei romanesti… astia suntem noi, si asta am provocat.
La expozitia de la Cluj incepusem sa intrezaresc o speranta, am vazut oameni cat de cat mai deschisi la comunicare… dar cu o floare nu se face primavara.
La noi fiecare e cu treaba lui, pe principiul “dupa mine, potopul !”

Entuziasmul si pasiunea au devenit umbre fade, si am ajuns in punctul in care cresterea si promovarea raselor romanesti inseamna: ambitii personale, polite ce trebuie musai platite, chiar cu dobanda, neincredere, aplauze inlocuite de denigrare, secretomanie, individualism bine marcat, ringuri si forumuri transformate in fronturi de razboi si refulare, invidie, manipulari, ipocrizie si o iscusinta deosebita in exprimare si debate.

Ma doare atunci cand, in discutii cu prietenii din afara cercurilor de ciobanesti romanesti, suntem catalogati din start ca fiind “ciobani” sau “tarani” in urma modului in care stim sa comunicam intre noi, si a ceea ce lasam sa se vada din tot ceea ce inseamna ciobanestii romanesti pentru noi, suntem considerati o noua si aparte patura sociala. Din alintatii chinologiei, suntem la jumatate de pas de a deveni oaia neagra a acesteia, iar cei din afara care privesc arbitrajele de ciobanesti romanesti, sau ne citesc forumurile, majoritatea o fac din curiozitatea vizitatorului la circ.

Da, sunt suparata ca s-a anulat Campionatul National al Ciobanestilor Romanesti ! Da, sunt suparata ca s-a anulat Gala de Craciun a Ciobanestilor Romanesti ! Da, sunt dezamagita si de felul in care Achr-ul a considerat de cuviinta sa actioneze, si ne-a intors spatele ! DAR mai dezamagita sunt de unde am lasat noi sa ajunga lucrurile, si ce a devenit chinologia romaneasca.
Cainii din curte nu ni-i vede nimeni, lumea vede doar ce aratam si aude doar ce spunem - asta se pare ca nu intelegem, si alegem sa credem doar ce ne place.

Acesta este un simplu punct de vedere, expus candva catre dimineata, asa ca cer sa fie tratat ca atare si imi cer scuze pentru eventualele incoerente.

Eu despre, zic!, In 4 labe achr, campionat, ciobanesti romanesti, gala ciobanestilor romanesti

Iar vine mosu’….. dar inainte, sa tragem linie si sa vedem unde ma situez din punct de vedere al profitului si al pierderilor !
Anul trecut mi-am facut ditamai lista cu ce imi doresc din timp, dar nu prea s-a materializat, decat intr-o foarte mica masura… asa ca anul asta no list ptr Mos Craciun !
De data asta imi mai doresc un singur lucru: sa treaca cat mai repede zilele ce au ramas, sa inchei aceasta perioada obidita cat mai repede.

Un an pe care am ajuns sa il resimt ca pe o cumpana, si care m-a apasat mai ceva ca o piatra de moara. Un an in care, acum ca trag linie, stiu ca am realizat multe, am reusit sa imi depasesc multe limite si multe temeri, ma pierdusem si m-am regasit ca individ (cel putin in mica masura) - un an care m-a schimbat fundamental.

Un an in care am cununat, un an care mi-a adus prieteni noi (cele mai valoroase achizitii :)) ), dar mi-a ratacit altii vechi, un an in care am calatorit foarte mult si m-am dedicat pasiunilor mele mai mult decat oricand, am dat din coate si am invatat sa ma deschid in fata celor care sunt acolo sa asculte, atunci cand sunt acolo. Un an in care am mai crescut si am acceptat ca sunt de multe ori altfel, iar asta e un plus pentru farmecul meu personal si este ok sa fiu delicata si vulnerabila din cand in cand.

Cu toate astea un an cu prea multe schimbari, cu furtuni in pahar si praguri inalte si pricinoase, un an in care mi-a fost teama de prea multe ori, un an de cumpana pentru mama si pentru noi, un an in care am pierdut persoane apropiate pentru totdeauna, un an in care am invatat sa renunt la vise si sa iau realitatea in piept, un an cu tot atatea nerealizari si dezamagiri, care m-au lovit unde doare mai tare… Un an in care am dezamagit si eu la randul meu, in care am plans si mi-am iesit din caracter mai mult decat credeam ca pot, un an in care de prea multe ori m-am inchis in mine, am uitat ce e important pentru mine si am inteles ce inseamna compromis, resemnare si mai ales rabdare, un an in care am invatat sa ma astept la orice.

Un an foarte capricios, care mi-a aratat care imi sunt prietenii adevarati si mi-a demonstrat ca limitele mele de pana acum erau doar autosugerate si sunt mai puternica decat credeam.
… un an care abia astept sa treaca… si pe care o sa il inchei fiind fericita, am hotarat !!! :).

De sarbatori o sa repetam figura de anul trecut, o sa mergem in Maramures si o sa invadez partia cu prietenii mei si felul meu de a fi galagios, entuziast si molipsitor… asa ca nu schimbati postul, urmeaza “Nasa cu placa: reloaded” !!!

Ce imi doresc pentru anul viitor? Nu prea multe… sa invat sa fiu mai egoista, sa calatoresc cel putin la fel de mult, sa am puiuti din Ezana si sa mai achizitionez pana atunci o femela de carpatin (sau nu neaparat de carpatin), sa accepte ai mei ca o sa imi fac un tatuaj [ :)))) unde-s pastilele de inimaaaaa ??? ], sa zbor cu parapanta si sa merg pe munte mai des, sa reiau echitatia si sa invat sa dansez tango, sa fac scufundari si sa nu ma mai fastacesc cand imi este pupata mana :)… dar cel mai mult imi doresc armonie si ‘peace of mind’ !

Eu despre, zic! corinoase

A venit toamna, anotimpul meu de suflet, cand am sentimentul ca ajung ‘acasa’… liniste, comfort si optimismul ca au trecut relele si urmeaza bunele. Toamna parca e mai bine, parca sunt eu mai buna, un om mai bun, toamna imi regasesc echilibrul si toleranta si sunt mai vulnerabila in fata sentimentelor (da stiu, se cheama romantism pe scurt)… poate se datoreaza doar comfortului termic… sau poate ca nu.
Luna asta trece prea repede, si parca as vrea sa se dilate in mod miraculos orele, si sa mai trag putin de timp. Au fost deja aniversarile lunii septembrie, si simt ca nu am fost pe masura oamenilor la care tin. Parca nu am spus “La multi ani!” suficient de intens, parca urarile nu au exprimat la fel de bine cat de mult ii iubesc - buni, mama Doina, Alex (sotul meu iubit) si Alina, prietena mea de suflet fara de care viata ar fi cu siguranta mai gri. Va doresc tot binele din lume, si locul fiecaruia dintre voi in inima mea este unic si pentru totdeauna.
Dar timpul nu sta in loc pentru noi, orele nu se vor dilata… si nici eu nu voi deveni vreo zana peste noapte :))… Da, urmez si eu… vine luna octombrie imediat… 25 de ani… ce numar rotund !! Mi-am propus anul asta sa nu mai numar bobocii, sa nu mai separ reusitele de dezamagiri, sa consider cu optimism ca mi-am trait cel mult o treime din viata si imi doresc doar sa fiu fericita, sa fiu eu insami si sa reusesc sa arat mai bine ce inseamna “eu insami”, sa imi apreciez mai bine prietenii si sa fiu apreciata de cei pe care ii consider prieteni, sa rad muuuult si cu poooofta, sa am zvacniri de entuziasm mai des, sa fiu un element frumos in lumea celor din jur … asta si cateva cadouri de efect, bineinteles :)).
So keep you’re eyes wide open, I’ll be in touch!

Eu despre, zic!, Zanele si barbatii adevarati corinoase

Rod Stewart - If we fall in lone tonight

Rod Stewart - Sometimes when

Compay Secundo - La negra Tomasa

Rod Stewart - Downtown Train

Artistul zilei, Eu despre, zic! muzica

Finii nostri au dansat primul vals ca sot si sotie, o coregrafie superba, pe melodia Vuela Alto a lui Julio Iglesias. Revad cu drag momentul de fiecare data.

Cum nu puteam rata aceasta ocazie deosebita, am valsat si noi impreuna cu ei.

Eu despre, zic!, Zanele si barbatii adevarati nunta, vals

Fratioare, da n-am stare nici macar olecuta :)). N-am mult de cand am ajuns acasa, si asa mi-ar umbla iarasi picioarele…. valeleeu !! Se spune ca mergem la mare cu patrupedele in weekend. In-masinam cortul, tarusele, umbrelele pentru caini - ca deh, alde ma-sa poa’ sa faca si insolatie - castroane si prosoape (tot pentru caini, evident) si purcedem pe mirobolanta autostrada a soarelui, pentru care ne invidiaza pana si nemtii fi-le-ar neamu’. Deja ma vad urland cu juma de gura dupa Alfie care o sa ia directia turci inot, si cu jumate dupa Ezana care o sa faca spume la bot latrand la valuri si care va refuza cu incapatanare sa isi inmoaie labutele ei zanoase in la fel de spumoasa noastra mare. O sa ma intorc acasa jumulita, zgariata :))) si bronzata cu dungi (daca nu o sa ploua, ca la norocu meu din ultima vreme ma astept…) dar poate imi mai largesc si eu orizonturile … cunoasterii, evident - no, this is never getting old :)))) - si o sa ma intorc acasa cu nisip pa peste tat …. tatie la mine, ca de obicei.
In alta ordine de idei, sunt la fel de nelinistita si nebanuita si neinteleasa ca si pana acum, si daca ar mai fi una ca mine, tat eu as cumpara-o :))) … si hai gata, ca deja am abuzat de zambareti si am incalcat ‘jde de reguli de writting frumos.

p.s.: fii mama baiat de treaba, ca de golani e lumea plina! - vorba numai eu stiu cui :)))))

Eu despre, zic! concediu

Calatorului ii sta bine cu drumul, se spune adesea… nici nu am ajuns bine acasa si deja ma pregatesc de plecare din nou. Baia Mare cu trenul, intr-o miercuri: ceva ce nu am mai facut de mult si probabil va fi interesant, trag speranta ca in sensul distractiv. Plec cu ‘my chicas’ , usor legate la ochi, cu o tinta precisa dar cu mainile tremurand. Sambata probabil ma va gasi la Cluj… probabil ! Am ‘frisoane’ de curaj si teama, si inca sper sa se intample ceva pana atunci sa pot strange ferm de lesa si sa fiu “barbata”, ceea ce parca inainte venea cu ceva mai multa usurinta… dar inainte parca era soare si cand ploua…
Asa ca succes mie, capul sus nasico, si mult curaj fetelor !

Eu despre, zic!, Jurnal de calatorii calatorii

Da, weekendul trecut am tradat cainii pentru pisici, prieteni, familie si balaceeaaalaaaa !!!! Si m-am distrat atat de bine incat am repetat si weekendul asta isprava, numai ca l-am luat si pe Alfie la balaceala :)) .

Si nu pot sa ratez o poza din seria “Eu la cenaclu” facute de sotul meu :)))

Eu despre, zic!, Jurnal de calatorii la mare